Pictures

Pictures

New page. Hope you like it! :*

Ochii ei

 

 

O privea insistent,  iar ea plecă uşor capul parcă vrând să îsi ascundă obrajii care tocmai îi luaseră foc. Ea zâmbea discret, dar nu mai putea scoate nici un cuvant după ce i-a spus. “Uită-te la mine! Lasă-mă să îţi văd ochii…” Ea tăcea, dar ochii vorbeau în locul ei. Străluceau atât de tare încât îi puteai vedea fericirea de la mii de kilometri depărtare. În ochii ei găseai răspunsul la orice, dar el parcă începuse să îşi pună semne de întrebare, deşi chipul ei radia de fericire. Habar nu avea că era acel moment mult aşteptat de ea, acel moment care a  lăsat-o fără cuvinte. Ar fi vrut să spună atâtea, dar tăcea. Se auzeau doar bătăile inimii ei, care băteau neîncetat. Îşi ridicase încet privirea, se uită la el cu atâta dragoste şi îi şopti la ureche “Şi eu te iubesc!” 

Dragoste la prima vedere

 

Dragoste la prima vedere…  

Crezi ca poti sa te indragostesti de o persoana pe care tocmai ai vazut-o pentru prima oara? Imi pare rau daca te dezamagesc, dar aceea nu e  dragoste. Este doar o atractie fizica, o scanteie care poate declansa focul iubirii, dar nu poate fi din prima clipa focul propriu-zis.  Cu totii ne simtim atrasi la privirea acelei persoane, de zambetul sau. Parca nu ne-am mai dezlipi ochii de la ea. Dar numai din priviri nu ii putem vedea interiorul, comportamentul, atitudinea. Poate fi asemeni un mar perfect pe exterior, iar inauntru putred. Dragostea cere timp, nu doar simple priviri la aspectul fizic. Dragostea se construieste, se dezvolta pe parcursul timpului, de aceea cunoscand acea persoana o s-o iubesti pentru sufletul ei, nu doar pentru fizic.  Sunt sigura ca majoritatea am fost pusi in fata unor situatii in care la prima vedere, acea persoana parea visul tau devenit realitate, arata exact cum iti doreai, dar cunoscandu-i si interiorul ai observat ca nu va potriviti deloc, ca nu e acea chimie intre voi.

Tocmai de aceea nu va lasati dusi in eroare de ispitele „dragostei la prima vedere”, ci priviti mai departe de acel fizic, cautand astfel exact ceea ce vreti sa gasiti…

Telegrama

 

 

Stateai inchis in casa si asteptai sa  iti bata la usa fericirea. Nu iti inchipuiai nici o clipa  ca te cauta ratacind pe toate strazile, desi avea adresa ta dar a decis sa te lase sa mai astepti. Atatia oameni ai intalnit in calea ta, atatea zambete, atatea amintiri… Fiecare persoana pe care ai intalnit-o avea ceva pregatit pentru tine: o noua misiune pentru a trece de toate obstacolele. De multe ori ai gresit, dar tot de atatea ori ai iertat. De multe ori ai plans, dar intotdeauna iti stergeai hotarat lacrimile si mergeai mai departe. Ti-ai jurat de atatea ori ca o sa iti transformi inima intr-una de gheata, dar ramaneai tot acel copil cu suflet cald. Uita-te in posta! Ai primit o telegrama si scrie asa: „Stiu ca ma astepti de mult, dar am ajuns exact la momentul potrivit”. Expeditor: Fericirea

Ne intoarcem mereu la ceea ce iubim

 

Ne intoarcem mereu la banca plina de amintiri pe care stateam pana seara tarziu si numaram stelele, desi pareau infinite.

Ne intoarcem mereu la campul cu flori, prin care alergam cand eram copii, iar ecoul veseliei rasuna in departare.

Ne intoarcem mereu la acea piesa care ne aminteste de cineva, acele versuri care se potrivesc perfect cu starea noastra.

Ne intoarcem mereu la pozele vechi, caci ele au ramas la fel, chiar daca oamenii s-au schimbat.

Ne intoarcem mereu la inghetata din copilarie, care ne topeste tot timpul sufletele si ne trezeste amintiri.

Ne intoarcem mereu la cafeneaua preferata fiindca nu o sa ne simtim niciodata straini.

Ne intoarcem mereu acolo unde exista cineva care ne asteapta.

Ne intoarcem mereu la ceea ce iubim.

Lectie de viata

Azi, uitandu-ma pe pagina de Facebook, am gasit ceva care mi-a atras atentia asa ca m-am gandit sa impartasesc cu voi aceasta povestioara si totodata o lectie de viata pentru fiecare dintre noi. 

“Într-o zi, un tânăr sărac care vindea diferite mărfuri din poartă în poartă ca să-și plătească studiile la universitate, găsi în buzunar doar o monedă de 10 cenți și-i era foame.
Decise să ceară ceva de mâncare la următoarea casă. Dar nervii lui l-au trădat când îi deschise ușa o femeie superbă. În loc să ceară ceva de mâncare, ceru un pahar cu apă.
Ea se gândi că tânărul părea înfometat, așa că îi aduse un pahar mare cu lapte.
El îl bău încet și dupa aceea întrebă:
-Cât vă datorez?-
-Nu-mi datorezi nimic, răspunse ea. – mama mea ne-a învățat că trebuie să fim mereu buni cu cei care au nevoie de noi..
Și el răspunse: vă mulțumesc din suflet…!

Când Howard Kelly plecă de la casa aceea, nu numai că se simți mai ușurat, dar și încrederea în Dumnezeu și în oameni deveni mai puternică. Fusese pe punctul de a abandona studiile din cauza sărăciei.

După câțiva ani, femeia se îmbolnavi grav. Medicii din satul ei erau îngrijorați. După puțin timp au trimis-o în oras. Îl căutară pe Dr. Howard Kelly pentru o consultație. Când el auzi numele satului din care provenea pacienta, simți în ochi o lumină specială și o senzație plăcuta. Imediat Dr. Kelly urcă din holul spitalului în camera ei. Îmbrăcat în halatul lui, doctorul intră să o vada. Capriciile destinului, era ea, o recunoscu imediat… Se întoarse în sala de vizite determinat să facă tot posibilul să-i salveze viața. Din ziua aceea urmări cazul femeii cu cea mai mare atenție. Ea a fost operată pe cord deschis și se recupera foarte încet… După o lungă luptă, ea învinse boala…! Era în sfârșit sănătoasă…!

Dat fiind că pacienta era în afara oricărui pericol, Dr. Kelly ceru biroului administrativ să-i trimită factura cu totalul cheltuielilor, ca s-o aprobe. O recontrolă si o semnă. Mai mult, scrise ceva pe marginea facturii și o trimise în camera pacientei.
Factura a ajuns în camera pacientei, dar ei îi era teamă să o deschidă, pentru că știa că ar fi lucrat pentru tot restul zilelor sale ca să plăteasca costul unei intervenții atât de complicate…
În sfârșit o deschise și ceva îi atrase imediat atenția: pe marginile facturii citi aceste cuvinte…
“Platită integral acum mulți ani, cu un pahar de lapte”
Ochii ei se umplură de lacrimi de bucurie și fericită îl binecuvanta pe doctor pentru că-i salvase viața…

Să nu te îndoiești că vei culege ceea ce semeni…

Nu există întâmplarea… există o invizibilă mână a destinului care redă fiecăruia ceea ce a dat…”

In viata, fiecare primeste ce merita. Cu ce mana dai, cu aceeasi mana primesti, poate chiar inzecit. 😀

Castel de nisip

 

Imi place sa ma joc cu degetele prin nisip. Parca m-as pierde in infinitatea uscatului. Imi place sa privesc cum nisipul se scurge intr-o clepsidra, sa numar secundele, minutele, orele. Timpul nu intreaba, el se opreste la momentul potrivit. Intoarcem clepsidra si o luam de la capat. Fiecare sfarsit e un nou inceput. Intreaga viata nu se rezuma doar la o clepsidra. Inarmati cu grija si rabdare cladim castele de nisip din vise si sperante si ne punem toata increderea in el ca nu se va darama niciodata. Firele de nisip stralucesc de la razele de soare, parca au capatat viata ca printr-o magie.  Imi vad viata ca pe un castel de nisip. Fiecare val, fiecare vant care il va distruge ma va indemna sa il fac iar si iar, dar stiu ca la sfarsit va straluci. E greu sa cladim un castel de nisip, dar si foarte usor de distrus, dar asta nu inseamna ca trebuie sa renuntam la primele obstacole, ci sa mergem mai departe.

 

Seara de mai

 

 

Se lasa seara si ma las inconjurata de aerul cald al ultimelor nopti de mai. Simt cum ma invaluie parfumul imbietor al florilor de salcam si ascult adierile vantului cald care imi soptesc ca se apropie vara. Nu isi fac aparitia stelele in aceasta seara, dar dincolo de intuneric stiu ca sunt acolo, chiar daca nu le vad. Chiar si neghidata de lumina stelelor, m-as plimba ore in sir cautand  rasaritul. Iubesc misterul din intunericul acestor nopti de mai. Parca luna plina ascunde o vraja, iar praful de stele cade asupra noastra ca sa faca dintr-o seara simpla de mai, o seara magica, desprinsa din povesti, plina de sperante si vise. Hai sa traim impreuna visul unei nopti de mai!

Al ei

Fericire

 

Fericire. Nu as putea sa ii dau o definitie anume fiindca pentru fiecare persoana semnifica altceva. Pentru unii fericirea consta in bani, pentru altii in iubire, familie, satisfactie profesionala. Tot ce pot spune este ca unitatea de masura pentru fericire este zambetul si cu cat zambesti mai mult, cu atat inaintezi  mai repede pe drumul fericirii. A avea tot nu inseamna sa fi fericit, dar sa stii sa apreciezi pana si cel  mai mic lucru din viata ta atunci esti pe deplin fericit. Fericirea  e molipsitoare. Fiind fericit, le transmiti si celorlalti din jur picaturi din doza ta de optimism. Nu exista satisfactie mai mare decat sa stii ca faci pe cineva fericit, iar la randul lui, te face si pe tine fericit. Fiecare avem cate un viciu. Eu vreau sa fiu dependenta de fericire.

„Ai gasit fericirea in viata? Dar ai adus fericire in viata altora?”